Meşteşugul prelucrării lemnului este o activitate cu tradiţie în Maramureş.
În săptămâna Şcoala Altfel din mai 2017, împreună cu elevi din clasa a IX-a G profil mecanică, coordonaţi de d-na profesoară IOANA TOMOIAGĂ diriginta acestei clase, am făcut o vizită la gospodăria meşterului popular TOMOIAGĂ ION Cârjoaie din Moisei.
Activitatea este parte componentă a protocolului încheiat între Asociaţia Centrul de Inovaţie şi Creaţie iMMart şi Liceul Borşa.
Drumul până la gospodărie a fost o excursie frumoasă parcursă pe jos, de la şosea pe o străduţă care urcă pe Pecişna, aprox. 2.5 km. Din vârful dealului, panorama era copleşitoare.
Unchieşul ION ne-a primit cu căldură, la fel şi soţia dânsului IOANA care frământa aluat de plăcinte. Meşterul ne-a povestit cum a învăţat să facă butoaie din lemn demult la fabrica de dogărie situată lângă Gara din Moisei.
Băieţilor li s-a arătat primul atelier al meşterului, improvizat într-o anexă, dar cu o multitudine de unelte şi maşini de lucru. Pe lângă uneltele manuale clasice pe care le foloseşte un meşter în lemn: daltă, secure, menghină, gilău, unchieşu ION avea şi un compas special, cuţitoaie şi un gilău mic adus din America pe care îl primise în dar de la nişte clienţi din Certeze. De-a lungul timpului, şi-a dotat atelierul cu scule electrice cum ar fi polizoare unghiulare (flex) şi bormaşini, şi-a confecţionat singur un mini banzic (debitator de lemn), şi-a făcut mici adaptări la unelte, ca să îi uşureze munca: a confecţionat un distanţier din lemn reglabil pe care l-a ataşat la flex, un cap din lemn rotund pe care a montat pânză de şmirghel şi care ataşat la bormaşină şlefuieşte suprafeţe curbate.
Elevii au fost învăţaţi să cioplească o lingură din lemn, procedeu care este destul de complex şi care necesită multă îndemânare. La final, le-a arătat cum se face o sculptură după desen. Bineînţeles că şi ucenicii au mânuit uneltele, pe măsura priceperii lor.
După o pauză de mâncat plăcinte, unchieşul Ion ne-a arătat nişte panouri decorative sculptate din lemn de tei, care se lipesc pe uşile de intrare sau pe uşile de mobilier.
In timpul activităţii elevilor afară, am povestit şi cu mătuşa Ioana, care a fost amabilă şi ne-a arătat munca ei din casă, toate articolele decorative ţesute în război sau împletite cu acul de croşetat, pe care le păstrează cu mare grijă pentru a le lăsa moştenire copiilor. Pe timpul iernii, încă mai lucrează: traiste, pânzături (zadii), brâuri împletite.
La final, meşterul a recitat o parte din balada Gruia lui Novac, pe care odinioară o ştia integral pe de rost. Ulterior, am găsit această baladă în varianta scrisă şi aparţine autorului Petre Dulfu.
Activitatea a fost o încântare, prin amabilitatea gazdelor, frumuseţea naturii înconjurătoare. Li s-a arătat elevilor o deprindere nouă, o meserie care odată stăpânită îţi poate aduce multe satisfacţii. Punctul culminant a fost o kendamă japoneză confecţionată de meşter, executată perfect după modelul original şi care a fost probată de elevi. După aceasta, ne-am reîntors din drumeţie pe acelaşi traseu, cu mai mult spor decât la urcare.
Răspunde